Veninul de albine este un amestec complex de enzime, proteine şi aminoacizi. Extras şi analizat, este un lichid apos, limpede şi incolor. Gustul este de migdale,  puţin dulce şi uşor amărui. Este folosit în medicină pentru a vindeca diferite forme de astm, discopatii,  reumatism, în tratarea hipertensiunii arteriale HTA, a aterosclerozei şi artritelor dureroase ca şi pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate ischiemiei. Între contraindicaţiile terapiei cu venin de albine se numără hipersensibilitatea la venin, TBC, diabetul zaharat, bolile infecţioase, hepatitele, nefritele, insuficienţele cardiace, sarcina.

    Veninul de albine contine mai mult de 40 substante active, multe cu efecte psihologice. Cel mai relevant este un antiinflamator numit melitina. Aceasta substanta face sa se produca cortizol care este un agent de vindecare a corpului. Intrucat este un antiinflamator, melitina este de 100 mai puternic decat hidrocortizolul.

    De aceea veninul de albine poate fi necesar in tratarea bolilor cu caracter inflamator precum artrita reumatoida.

    Alti compusi ce pot avea efect farmacologic includ apamina, ce are ca efect intarirea retelei de cai nervoase; adolapina, un antiinflamator si analgezic. Alte neurotransmitatori precum neropineprina, dopamina si seratonina cu efect in depresii.

    Cea mai cunoscuta si practicata latura este Terapia cu venin de albina, ce implica folosirea medicala a intepaturilor de albina, ca antiinflamator si intarirea sistemului imunitar.