Mierea de albine este un energizant natural puternic, efectele sale benefice fiind potenţate de combinaţia celor peste 400 elemente componente. Fiind un aliment foarte uşor asimilat de organism, oferind energie şi substanţe bioactive şi nutritive, valoarea nutritivă este deosebită.    

    Caltăţile mierii se cunosc din cele mai vechi timpuri, aceasta fiind denumită şi „hrana vie”.

Principalele tipuri de miere, in funcţie de provenienţă, sunt:

Mierea de salcâm - se păstrează fluidă în mod natural, deoarece este foarte bogată în fructoză. Are proprietăţi calmante psihice. Deasemenea, este recomandată drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiacă.

Mierea de tei - are aroma cea mai placuta şi cea mai puternică dintre toate tipurile de miere. Este recunoscută drept calmant psihic, somnifer, dar şi anafrodiziac.

Mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus faţă de cea de tei. Are proprietăţi tonice psihice şi tonice generale, este afrodiziacă, stimulează imunitatea.

Mierea polifloră - proprietăţile sale diferă foarte mult în funcţie de regiunea din care este recoltată. De exemplu, mierea de la câmpie are o acţiune antiseptică şi sedativă mai puternică, spre deosebire de mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecţios se adresează în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos. În general, mierea polifloră este considerată cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutică, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale şi împrumutând ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.